Eu am dat aflat de dna Musat de la o colega de serviciu inainte sa nasc si am apelat la dînsa deoarece la cateva zile dupa cezariana credeam ca nu am lapte , iar personalul din maternitate nu a dat dovada de interes in a ma ajuta sau a imi arata cum se face sa pot desfunda canalele. Imi doream enorm sa pot alapta si sa-i ofer micutului meu tot ce este mai bun, dar datorita oboselii,stangaciei si a faptului ca vedeam în maternitate mamici care născuseră odată cu mine si puteau alapta, am intrat in panica. Am pus mana pe telefon, iar dna a fost foarte receptiva la strigatul meu de ajutor. Dupa sedinta cu dinsa totul a deveni lipede si clar ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Nu credeam ca primele zile din meseria de mamica ar putea fi atat de dificile si credeam ca ma voi descurca si fara ajutor.
Dupa 9 luni tin sa-i multumesc dnei Musat si sa-i transmit ca ii apreciez tare mult munca. David, băietelul meu are acum 10,5 kg si asta datorita dnei, pt ca daca nu o intalneam poate bebe nu ar fi beneficiat de laptic. In tara asta foarte rar intalnesti astfel de oameni chiar si in cele mai grele momente.
Va multumim dna Musat pentru ca ati intrat in viata noastra si va dorim tot binele din lume !!!!

Nu am urmat cursuri de alaptat inainte de nastere, desi sunt sigura ca asta m-ar fi ajutat. Recomand gravidelor sa faca aceste cursuri. Pe doamna Musat am intalnit-o la timp,abia ajunsi acasa, alaptam cu stangacie, cum ma pricepeam dar cu zecile de intrebari de rigoare. am plecat de la dansa calma, linistita si increzatoare ca ne vom descurca si in plus, am plecat informata.alaptez exclusiv, stiu ca este cel mai bun si frumos lucru pe care il pot face acum pentru copilul meu si ma bucur ca atunci cand am simtit ca am nevoie de un sprijin l-am gasit la doamna Musat. este o doamna extraordinara si va recomand cu toata inima sa va folositi de serviciile academiei de alaptare, sunt de nepretuit.

Sa alaptezi? Nu-i deloc usor!

Zâna bebelusilor
Suna a lauda de sine daca va spun ca m-am încapatinat la 41 de ani sa fac cel de-al doilea copil, iar pe deasupra si sa-l alaptez?
 
Sunt fericita mamica a unei fetite de 4 luni, Ana-Maria, alias Mariuca. Un copilas pe care ni l-am dorit de mult timp si care, asemenea unei raze de soare, a venit sa ne încânte existenta, destramând  cu zâmbetul lui inocent orice trista amintire. Va puteti imagina bucuria noastra, elanul, dar si temerea ca nu vom putea face fata acestui nou inceput? La început eram mai neajutorati decât Mariuca, care ne privea cu ochisorii ei mari, albastri, parca spunându-ne:  Ei, veniti-va în fire, sunt aici, lânga voi, pe Pamânt! Ochisorii aceia valorau cât tot univesul si pentru ei am fi sacrificat totul!  Prima încercare fost la 2 zile de la nastere, cand am realizat ca nu reusesc sa-mi alaptez copilul. Peste durerile provocate de cezariana s-au suprapus cele legate de alaptare: începuse furia laptelui si sânii erau tari ca piatra. La maternitate n-a stat nimeni  sa-mi explice cum trebuie sa-mi pun copilul la sân, pentru a debloca canalele de lapte, cum sa-l învat sa  suga, astfel, odata ajunsa acasa, situatia mi-a scapat de sub control: febra, dureri, dar mai presus ca orice – gândul chinuitor si frustrant ca-mi lipsesc copilul de ce avea nevoie cel mai mult – laptele matern! Si aici nu e vorba doar de hrana, ci si de imunitatea bebelusului, de afectiunea, confortul si siguranta pe care doar alaptatul la sân i le poate oferi. Au fost 3 zile si nopti de munca continua, pentru a reusi deblocarea canalelor de lapte,  timp în care am încercat toate pompele din comert, inclusiv pe cea electrica, dar fara succes. Eram pe cale de a claca nervos, nu ma mai recunosteam eu pe mine însumi, iar ceea ce m-a speriat cel mai mult a fost  deznadejdea care m-a cuprins (eu fiind o natura optimista, care încurajeaza pe toata lumea) : era clar ca în felul acesta ajungeam pe masa de operatie!  Pe Mariuca o hraneam cu laptic artificial, pâna când a facut constipatie.
Eram la capatul puterilor! Imaginati-va si atmosfera din casa, când nimeni nu stia ce sa faca si cum sa ma ajute. Si atunci, absolut întâmplator, o doctorita cunoscuta mi-a recomandat-o pe dna Musat – moasa, specialist in alaptare. A fost o seara de pomina, pe care nu o voi uita niciodata! Trei ore am muncit cu totii cot la cot pâna când Mariuca a reusit sa apuce sânul si sa înceapa alimentarea pe cont propriu! Grea sarcina pentru un copilas atât de mic, dar, ajutat de doamna Musat, care a aruncat în lupta toate efectivele competentelor sale, bebelusul meu a reusit prima îngititura de lapte la sân! Acesta era Everestul nostru, pe care l-am escaladat în echipa!
Sunt fericita ca pot s-o alaptez pe Mariuca, aceasta fiind cea mai sincera marturie de dragoste pe care i-o pot face acum! Si acest lucru ar fi fost imposibil fara ajutorul unui om cu suflet mare, care-si face cu multa daruire si competenta  meseria  si care a fost pentru noi îngerul pazitor – dna Georgeta Musat. Înca o data ma conving de faptul ca Dumnezeu îsi arata dragostea aducându-ne în cale oameni deosebiti. Multumim mult ca existati, dna Musat si sa dea Dumnezeu sa poata beneficia de priceperea Dvs câti mai multi bebelusi. Iar mamicilor le doresc mult curaj si dorinta de a face tot posibilul pentru asi alapta puiutii si a le arata, astfel, dovada cea mai sincera a dragostei lor. 

Iar mastita

Copiii sunt diferiti, atat de diferiti, chiar daca sunt frati!

Cand am nascut a doua oara am avut convingerea ca de data asta voi alapta usor, fara probleme, nu cum s-a intamplat cand am nascut prima oara si nu aveam experienta. Asa ca ne-am pus pe treaba inca din maternitate si lucrurile mergeau bine. Bebe era un pofticios, manca des si tragea bine, nu ca surioara lui printesa.
Asa ca nici nu ma mai gandeam la mastita din urma cu cativa ani. Dar lucrurile s-au precipitat brusc cand am racit-‘o bronsita de sezon’. Pana sa ma dumiresc, unul din sani (tot cel de data trecuta) era iar umflat, rosu, dureros. Mirarea a fost inlocuita imediat de durerea pe care o uitasem si apoi de neputinta si frustrare…’Sa o iau iar de la capat cu mastita?!’…
A fost nevoie de indrumare si de aceasta data, de la specialist. Ma descurcam la partea practica, dar imi lipsea organizarea si suportul psihologic dat de moasa, care cu calm mi-a explicat prin telefon de mai multe ori (in concediu fiind) cum sa ma apuc din nou de treaba si mi-a dat rabdarea sa duc la capat noua mastita. Inutil sa spun ca au mai urmat vreo 3, probabil in cazul meu e o predispozitie sau se coreleaza cu racelile fiindca toate au fost in context de raceala. Am reusit sa trec peste ele, fara sa intrerupem alaptatul, fara sa adaugam lapte praf si bebe a crescut (e drept ca nu a fost deloc mofturos!!!!)
Acum avem aproape 7 luni si mancam tot de la mama, au trecut mastitele si dorim tuturor mamicilor numai bine si sa nu uite: cu rabdare si ajutor in caz de nevoie, se trece marea!