Sarcina și Nașterea sunt evenimentele cele mai încărcate de emoții și semnificații din viață – un timp dedicat împlinirii și fericirii totale. Se întâmplă câteodată în timpul sarcinii sau după naștere ca Pruncul să moară din cauze mai mult sau mai puțin cunoscute. Intervenția neașteptată a morții schimbă totul. Fericirea imaginată se transformă în adâncă tristețe și speranțele in disperare neconsolată. Moartea unui Copil nu este o pierdere oarecare. Un Copil înseamnă vise, speranțe, planuri și înainte de toate, multă iubire…
Durerea și suferința psihică sunt primele simptome care se instalează. Zile și săptămâni întregi nu vei putea înțelege și acepta realitatea. Credința în tine îți va fi zdruncinată. Disperarea, șocul, negarea și neacceptarea te vor învălui copleșindu-te. Mereu îti va reveni în minte întrebarea DE CE? De ce tocmai ție ți s-a intamplat? Cu ce ai greșit?
Vor fi sentimente intense de tristețe, vină, furie. Împărtășește-le cu cei apropiați caci reprimate se pot transforma în depresie și sentimentul de vină te poate copleși. Te vei considera vinovată de tot ce s-a întâmplat și vei simți nevoia să te izolezi.
Suferința psihică este dublată de cea fizică. Pot apărea dureri de sân îi de brațe, insomnii, coșmaruri, lipsa poftei de mâancare, palpitații, dificultăți în respirație și concentrare, oboseală, stres. Întârzierea vindecării plăgilor, durerile de cap, spasmele musculare, creșterea susceptibilității la infectii, răceli, viruși sunt semne ale scăderii imunității.
Experiența clinică practică arată că suferința se vindecă mai repede și mai bine dacă te confrunți cu aceasta mai degrabă decât s-o ocolești, s-o amâni, să nu te gândești la ea sau să pretinzi că Pruncul nici n-a existat. Durerea nu se vindecă imediat și poate niciodată în totalitate, dar cu siguranță se diminuiază în timp. Acceptarea suferinței și doliului te va face să ai mai puține regrete.
Pregătirea pentru naștere în astfel de momente este percepută ca o pedeapsă. Dacă diagnosticul privind moartea fătului este deja stabilit și travaliul încă nu a început îți poate fi folositor să deliberezi o zi-două, pregătindu-te și găsind sprijin emoțional. Este bine ca cineva apropiat sa fie alături de tine. Timpul și nașterea capătă acum alte semnificații. Cei care au trecut prin astfel de evenimente spun că este vindecător sa comemorezi. Ulterior amintirea te va ajuta să treci mai usor peste suferință.
Șocul momentului te îndemnă să te protejezi luând medicamente să dormi.. să uiți… Este bine să știi că sedativele și alcoolul amână suferința temporar intârziind de fapt vindecarea. Caută mai bine sprijin la cei care vor fi alături de tine în spital, iar acasă la cei dragi și la prieteni. Dacă simți nevoia să plângi, fa-o, pentru că plânsul este normal și vindecător. Nu te prefă că nu-ți pasă, nu-ți înăbuși suferința și mai ales nu te învinui.
Poți vedea și atinge copilul dacă dorești acest lucru. Cercetarea susține că vederea copilului ușurează suferința chiar și în cazul în care acesta are un hadicap fizic. Este mai bine să-l vezi decât să ratăcești printre coșmaruri. Si chiar dacă are mai puțin de 28 de saptămâni (prea puțin pentru a căpăta identitate juridică) dă-i un nume căci el este o persoană și aceasta te va face sa vorbești mai ușor despre el.
Tu vei decide dacă dorești sa afli cauzele decesului și dacă ești de acord cu autopsia.
La întoarcerea acasă gândurile iți vor fi marcate obsesiv de tristul eveniment și vei simți nevoia încă să te tângui. Perioda dintre lunile 3-9 poate fi marcată profund de suferință.
Moartea unui copil poate constitui un moment de criză pentru orice căsnicie. Este bine să vă comunicați sentimentele și emoțiile, nu să vă retrageți în voi. Fiți răbdători unul cu celalalt căci timpul de suferință si vindecare este diferit pentru fiecare. În timp, amintirile se vor estompa și nu vor mai fi dureroase.
În cazul în care mai ai un copil, vorbește-i sincer despre eveniment. Ca și tine, copilul va fi îngrijorat și va suferi exprimandu-și frustrarea prin accese de furie, plânsete, certuri, refuz, izolare, coșmaruri, insomnie. Vorbește cu el, alină-i suferința, câstigă-i încrederea, explică-i ca el nu are niciun fel de vină și ca în viață se întamplă și astfel de lucruri. Dacă problemele nu se rezolvă, apelează la un specialist în consiliere.
Acceptarea și reluarea vieții cotidiene se face treptat. Pentru unele cupluri procesul de vindecare durează între unul și doi ani. Tristețea revine în anumite momente. Tot ce poți face este să comemorezi și să mergi mai departe. Este înțelept în această perioadă să:
- citești cărți care vorbesc despre astfel de evenimente
- găsești mame/cupluri care au o experiență similară și chiar dacă aceasta nu este identică, cu siguranță sentimentele încercate sunt aceleași
- în cazul în care depresia persistă apelează la consiliere de specialitate
- când te simți recuperată și depresia a trecut (după cel puțin 6 luni) plănuiește o nouă sarcină și anticipează dificultățile care ar putea apărea
Cercetarea clinică afirmă că rezolvarea satisfacătoare a suferinței este proporțională cu găsirea căilor celor mai potrivite pentru exprimarea sentimentelor trăite. Și dacă întrebările vor mai reveni, învață să nu-ți irosești energia așteptând răspunsuri care nu vor veni niciodată.
Vindecarea cere timp și necesită voință și consum de enegie.
Într-o zi vei întâlni o altă femeie care ca și tine astăzi, se va întreaba DE CE tocmai ea a fost aleasă pentru suferință? Imaginează-ți încă de pe acum ce îi vei spune. Fă-ți un plan cum o poți ajuta. Gândul că experiența ta poate fi de folos grăbește procesul de vindecare.
Posts by Georgeta Mușat
