Ziua de 21 Noiembrie este sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, asociată cu metafora Luminii. De aceea este bine ca lumina candelei şi focul din sobe sau şemineu să ardă.
“Împlinindu-se trei ani de la nașterea prea curatei Fecioare Maria, drepții ei părinți Ioachim și Ana și-au adus aminte de făgăduința lor, ca să aducă în dar lui Dumnezeu pe cel născut. Ajungând în cetatea Ierusalimului, au mers cu cinste la biserică, ducând într-însa pe prunca cea de trei ani, prea curata Fecioară Maria. (_Viețile sfinților).”
Părintii Maicii Domnului, Sfinții Ioachim si Ana, fiind lipsiți de copii, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinți, făgăduind că dacă vor avea unul, îl vor duce la templu și îl vor închina Lui. Un înger le vestește ca vor avea o fată pe care o vor numi Maria. Sfinții Ioachim si Ana nu au uitat de promisiunea facută lui Dumnezeu și la trei ani de la naștere au dus-o pe Maria, fiica lor, la templu. Intrarea Maicii Domnului în Biserică: Minunea urcării treptelor. Erau acolo, după cum scrie Sfântul Ieronim, cincisprezece trepte la intrarea în Templul din Ierusalim, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, şi la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoţii şi leviţii care intrau în slujbă. Deci drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o. Şi alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârşită. Atunci se mirau toţi când au văzut pe acea pruncă de trei ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca şi cum ar fi fost desăvârşită cu vârsta. Mai vârtos Zaharia se mira de aceasta şi, ca un prooroc, din descoperirea lui Dumnezeu înţelegea mai înainte cele ce aveau să fie….
În această zi s-a vădit lumea, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoveștenie. Într-o zi de Ovidenii s-a născut Domnul Hristos. Ca și la Crăciun, se deschide cerul și vitele vorbesc. Această sărbătoare se ține pentru ochii ce văd, pentru vedere.
În această zi se dă de pomană lumina de veci, lumânarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. De asemenea, se aprind lumânări și se dă de pomană de sufletul celor înecați, morți fără lumânare la căpătâi, morți în întuneric, ca să aibă și ei pe lumea cealaltă calea luminată. .
Ziua în care începe iarna, Ovidenia, este o sărbătoare a luminii, care sparge întunericul iernii, al morții. Tema centrală a legendelor mitologice consacrate acestei zile fiind văzul, vederea, prima apariție, prima vedere – viziune – a lumii, a lui Iisus, a cerului care se deschide ș.a., atrage după sine numeroase practici magice apotropaice (pentru a avea o bună vedere, pentru ochi) sau de propițiere (luminile pentru cei care au murit fără lumânare – lumina de veci).
În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ținute în lumină și caldură, înmuguresc și înfloresc, și sunt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. Să nu uitam că în colindele românești se canta, în plina iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre maruț, mărgăritar. Dacă am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum sa nu ne întrebăm ce mar ar putea face în decembrie flori dalbe? Și de ce măr? Pentru că strămoșii nostri știau de la bătrânii lor că nuielușa Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceea înflorea până de Nașterea Domnului, înseamna ca sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguța, flori dalbe. Tradiţia spune că atunci când credincioşii respectă această sărbătoare, în anul următor vor avea hambarele pline şi belşug în gospodărie.
Posts by Georgeta Mușat
http://academiadealaptare.ro/georgeta-musat/
SURSE: Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român (Paideia, 2000); http://www.crestinortodox.ro/…/intrarea-maicii-domnului…; http://www.realitatea.net/intrarea-maicii-domnului-in…
