Duminica Rusaliilor ori a Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh

Zi de mare sărbătoare, Duminica Rusaliilor ori a Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh comemorează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Isus din Nazaret ”Să ne rugăm neîncetat ca Energia Duhului Sfânt să ne patrundă și să ne hranească neîncetat acum și pururea și în veci vecilor, Amin!”
Denumirea „Rusalii” vine de la sărbătoarea trandafirilor, cu rădăcini în mitologia romană „Rosalia” și este este consacrată cultului morților. Nu întâmplător, sâmbăta dinaintea sărbătorii de Rusalii este destinată pomenirii celor morți, zi cunoscută și sub denumirea de Moșii de vară.
De sărbătoarea Rusaliilor în biserici se aduc ramuri de tei sau de nuc care se sfințesc și se împart credincioșilor, simbol al limbilor de foc coborâte peste Apostoli și putere a Duhului Sfânt. Pentru a-și proteja gospodăriile de spiritele rătăcitoare, țăranii pun ramuri de tei la poartă, poartă asupra lor frunze de pelin și usturoi, împart de pomană vase de lut împodobite cu flori şi umplute cu lapte, vin sau apă. În aceste zile, la porţile cimitirelor, se întind mese pline cu colaci şi sticle de vin împodobite şi au loc slujbe de pomenire.
*Duminica Mare încheie șirul marilor sărbători domnești începute cu Floriile care s-au vestit cu verdeață proaspătă a stâlpărilor de salcie.
Despre această zi, în Bucovina și Transilvania, se zice că-i cea mai mare dintre Duminici, deoarece este ziua Maicii Domnului nostru Iisus Hristos. Foarte multe dintre datinile ce se obișnuiesc în această zi, sunt în legătură cu ziua premergătoare, cu Sâmbăta moșilor sau Moșii de vară, sau cu sărbătoarea de-a doua zi, Rusaliile.
De cu sâmbătă seara, flăcăii se duc pe la vii ori pe la păduri, unde taie nuiele mari și frumoase de tei cu care împodobesc întreaga gospodărie. Rămurele mici le pun pe la icoane și pe la corzile caselor, iar afară le pun pe la ferestre (între geamuri și zăbrele) și pe sub streașină.
Teiul de Duminica Mare este bun la multe. Când peste vară plouă cu piatră, este bine să se arunce afară câte o crenguță de tei uscat, cu credința că astfel făcând, piatra încetează.
Ziua, se face mare horă în sat, căci pentru cea din urmă dată mai umblă scrânciobul, adică se mai dau în scrânciob flăcăi și fete. De la Duminica Mare înainte, peste tot timpul verii, rareori se mai fac hori în sat, deoarece flăcăii și fetele, de aici încolo, își vor petrece sărbătorile pe la vii, unde se vor găsi cireșe coapte și unde mai târziu se vor coace fragii, murele, câpșunile, nucile și alte pometuri.
Mulți gospodari se adună între dânșii, neamuri și vecini, și petrec în chipul cel mai plăcut.
Ca să fii ferit de furtișaguri și pierderi peste an, este bine ca cea dintâi plăcintă pe care o faci sâmbătă pentru a doua zi, pentru Duminica Mare, ca s-o dai de pomană sau s-o mănânci în casă, să o pui la cuptor întâi și să o scoți la urmă; să o rupi în trei părți și să o împarți la săraci. Astfel nu vei fi păgubit cu nimic.
Fiindcă a doua zi încep Rusaliile, în Bucovina este obiceiul ca seara înspre Duminica Mare să se ungă ferestrele cu usturoi și leuștean, spre a feri gospodăriile de duhurile necurate. Aceste duhuri, după credința poporului, se vor răsboi în văzduh cu duhurile bune și din lupta lor va curge ploaie; de aceea se zice că Duminica Mare vine întotdeauna cu ploaie.
Tudor Pamfile – Sărbătorile de vară la români (1910)